Șalul Negru este o poezie scrisă de A. S. Puskin în anul 1820. Îmi aduc aminte că în liceu fiind, am citit și învățat cu plăcere această poezie. Cred că ar mai trebui să vă spun doar că traducerea din limba rusă este făcută de George Lesnea.
Mă uit la șalul negru ca un ieșit din minți
Și-i sufletul meu veșted răzbit de suferinți.
Pe când fusesem tânăr și-ncrezător, trufaș,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaș.
Fermecătoarea fată mă dezmierda oricând
dar clipa cea cumplită se arătă curând.
Stam între oaspeți veseli, voios sorbind din vin
Când îmi bătu la ușă, șoptindu-mi un străin:
”Petreci între prieteni și nu știi nicidecum
Că tânăra ta greacă te-nșeală chiar acum!”
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob
Și l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit; călare, goneam spre fată drept
Și-o crâncenă durere se rasucea în piept.
Ajuns la pragul fetei simțeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceața, eram sleit de tot...
Intrai în casă singur; acolo pe divan,
Se săruta cu fata, în brațe, un armean.
N-am mai văzut nimica; doar spada s-a zbătut...
Tâlharul n-avu vreme să scape din sărut.
Jucai apoi pe trupul lipsit de cap și-nvins,
Privind năuc la fata ce-ngălbenind s-a stins.
Îmi amintesc tăcerea, vad sângele: țâșnea...
S-a prăpădit grecoaica și dragostea cu ea.
Smulgându-i șalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am șters de sânge spada, râzând de vechiul vis.
Iar robul meu, prin beznă, cărându-i pe sub porți,
În valuri dunărene i-a prăvălit pe morți.
De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcută noapte în trista-mi viață nu-i.
Mă uit la șalul negru ca un ieșit din minți
Și-i sufletul meu veșted răzbit de suferinți.
Pe când fusesem tânăr și-ncrezător, trufaș,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaș...
"...vino sa pot gasi drumul spre mine!!"(O.Paler, Definitia dragostei)
RăspundețiȘtergere