Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunț întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei și vodcă dam năvală,
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viața fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ți văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitând întregul tău trecut,
Tu să nu mai poți pleca la altul.
Tu - mers gingaș, tu surâsul meu,
Dac-ai ști, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Și cât poate de supus să fie.
Cârciumile le-aș uit ape veci,
N-aș mai ști nici versul ce înseamnă,
De-aș atinge aceste brațe reci
Și-al tău păr ca floarea ce de toamnă.
Veșnic te-aș urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea ușoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunț întâia oara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu